În prezent există o dezbatere aprinsă printre analiști: Este sau nu este Vladimir Putin rațional? Este o întrebare la care evident că nimeni nu poate avea răspuns în momentul acesta. Nu există suficiente date.
Oricine a citit despre scenariile „raționale” atât înaintea invaziei din Ucraina, cât și după, astfel încât propun o scurtă incursiune în istorie (cu limitele sale) pentru a observa dacă, într-adevăr ceea ce civilizația occidentală proclamă ca fiind irațional este într-adevăr irațional, sau doar de un cinism extrem din care rezultă rațiunea liderilor ruși/sovietici și într-un final a lui Vladimir Putin.
1. Marele Război Patriotic – Al Doilea Război Mondial și Stalin
Părțile beligerante dețin mai mult sau mai puțin cifrele reale ale tragediei ce se desfășoară în timpul războaielor, însă ca și regulă și depinzând de efectul pe care și-l doresc, aceste cifre nu sunt eliberate în spațiul public întocmai corect. Că își doresc să însuflețească populația combatantă cu doze de rezistență, sau reziliență (acest concept relativ nou euro-atlantic), sau pur și simplu din motive politice, sau de ordin ideologic, numărul victimelor dar și al pierderilor cauzate inamicului sunt rareori adevărate, chiar și după încheierea conflictului. În cazul unui război în curs de desfășurare situația este și mai complexă având prezent conceptul de „fog of war” (definit ca fiind incertitudinea de a conștientiza situația experimentată de participanții la operațiunile militare), care transcede domeniul militar și ajunge inclusiv în domeniul informațional, astfel încât abia după ce se disipează acest „nor” se poate obține o perspectivă a situației cât se poate de aproapiată de realitate.
În cazul celui de-al Doilea Război Mondial, cifrele reale ale catastrofei abătute asupra URSS au fost fundamental eronate voit și ascunse până după prăbușirea comunismului în Europa[1]. În perioada lui Stalin varianta oficială a pierderilor a fost de 7 milioane[2], în cea a lui Hrușcev a urcat la 20 de milioane[3], iar în cea a lui Gorbaciov 26.6 milioane[4][5].
Dacă ne gândim la marile bătălii duse de către Uniunea Sovietică atât în postură defensivă, cât și în cea ofensivă, și în acest sens voi aminti câteva precum Stalingrad (1.100.000 de morți, din care 40.000 de civili[6]), Leningrad (Sankt Petersburg; est. 1.100.000 de morți[7], majoritatea civili), sau Operațiunea Barbarossa (Bătălia pentru Moscova; unde pierderile sunt estimate ca fiind între 650.000 și 1.280.000 pentru partea sovietică și între 248.000 și 400.000 pentru partea axei, într-o serie de ofensive și contraofensive[8]), ne putem forma o idee despre cât de dispuși au fost în acele campanii liderii sovietici să sufere pierderi umane. În acest sens, bătălia de la Stalingrad este printre cele mai relevante exemple, unde corpuri umane au fost împinse în bătaia focului de multe ori fără armă în mână, riscând să fie împușcați din ambele sensuri (atât de germani, cât și de ofițerii sovietici). Exemplele sunt nenumărate în cel de-al doilea Război Mondial, inclusiv în cazul nostru prin catastrofa militară fără margini suferită de armata română împinsă de ruși în bătălia de la Oarba de Mureș (Iernut)[9], unde au căzut 11.000 de soldați români răpuși de gloanțele germane, fără sprijinul artileriei.
1.1.Holodomor și Industrializarea Forțată
Colectivizarea forțată a agriculturii a cauzat foamete extinsă în toată Uniunea Sovietică începând cu 1929 și culminând cu Holodomorul ucrainean dintre anii 1933 și 1934 prin care acțiunile conducerii sovietice în Ucraina au rezultat într-un adevărat genocid, cu cifre estimate aproximativ la 3.900.000 de morți[10], însă numărul exact nu poate fi determinat.
Industrializarea Forțată dintre 1929 și 1949 în ansamblul ei, a cauzat între 12.6 milioane și 23.5[11] milioane de morți, însă din nou, așa cum am prezentat mai sus precum și o multitudine de surse și studii efectuate de-a lungul timpul ce admit că cifrele sunt parțial adevărate iar magnitudinea lor nu poate fi determinată sută la sută corect, nu putem fi siguri de aceste date.
2. Țarii Imperiului Rus
Abandonând secolul XX și pierderile sfâșietoare de vieți omenești, voi intra mai adânc în istoria spațiului geopolitic rusesc prin scurte perioade și evenimente relevante pentru analiză.
Războiul din Crimeea (1853-1856) a pornit prin prisma obiectivelor geostrategice ale Imperiului Țarist de a controla Peninsula Crimeea. La fel ca și acum (cu nuanțe diferite desigur dar în aceași notă), protejarea populației ortodoxe din peninsulă a fost cauza unui cassus belli fabricat de către ruși[12]. Morțile înregistrate în acest război, concluzionat ca fiind o pierdere pentru Imperiul Țarist, au fost în jurul cifrei de 250.000 pentru ambele părți beligerante[13]. Ca și cauze principale pentru acest pierderi enorme stau la bază logistica slab gestionată și bolile specifice vremurilor.
Războaiele ruso-turce reprezintă o serie de conflagrații ce s-au desfășurat între 1676 și 1878 cu diferite obiective strategice, fie că vorbim despre accesul Rusiei la gurile Dunării, fie că vorbim despre diverse teritorii riverane la Marea Neagră (Azov, Crimeea ș.a.), fie că vorbim despre Caucaz sau Balcani. Literatura referitoare la purificarile etnice, violuri și acte de genocid cauzate de trupele imperialiste rusești în teritoriile ocupate este amplă.
Începând cu Marele Ducat al Moscovei și până la ultimul țar al Rusiei, disprețul pentru viața umană observat în spațiul geopolitic rusesc este evident. Soldații, populația civilă au fost sacrificați/e pentru a atinge obiectivele politice cu un cinism exagerat. Voi trece în acest sens în revistă câțiva dintre „marii lideri” ai Rusiei, Ivan cel Groaznic (Oprichnia – Masacrul din Novgorod), Petru cel Mare (construirea și stabilirea capitalei la Sankt Petersburg prin moartea a zecilor de mii de țărani ruși, sau a prizonierilor de război suedezi) sau Ecaterina cea Mare (oferind dreptul iobagilor de a depune plângeri - în cazul în care boierii nu le respectau drepturile și așa limitate – ca să nu aibă de a face cu aceștia).
3. Cinismul lui Vladimir Putin și invadarea Ucrainei – „Hope for the best, prepare for the worst!”
Este lesne de înțeles că planurile acestei invazii sunt schițate nu de acum, poate de peste 10 ani, de către personaje ce au o veritabilă gândire strategică (putem doar să presupunem).
Global Firepower[14] plasează armata rusă ca fiind a 2-a din lume. La categoria personal activ, Rusia deține aproximativ 850.000 de soldați, 250.000 în rezervă, și încă 250.000 de trupe paramilitare, deci putem afirma că este o cifră totală 1.350.000 de trupe combatante - cu adevărat impresionant. De asemenea, aceași sursă menționează că la o populație de peste 142 de milioane, Federația Rusă se poate baza în acest moment pe aproape 47 de milioane de cetățeni capabili de luptă. Astfel, aflăm că dictatorul de la Moscova are o resursă umană abundentă pentru a-i arunca în război. Tot aceași sursă menționează că la capitolul forță aeriană, conducerea de la Kremlin are la dispoziție un total de 4.173 de aeronave (bombardiere, transport, interceptoare, elicoptere, și multe altele). Acest număr este de asemenea impresionant, însă nu toate sunt de ultimă generație și nu toate sunt de natură să asigure superioritatea aeriană.
Sută la sută din forțele adunate în jurul Ucrainei (estimate de către Pentagon în jurul cifrei de 200.000 de soldați, dar nu totalitatea trupelor disponibile în Rusia + proxies) au fost angajate în Ucraina așa cum relatează surse din intelligence-ul american. Până la 1.350.000 este departe. Până la 47 de milioane este și mai departe, însă tehnica de luptă este limitată (resurse vaste și în aceste cazuri, însă majoritatea provin din era sovietică).
Fără a încerca să pretind că știu ce gândește Vladimir Putin și fără a mă erija într-un expert militar, totuși pentru a asigura o superioritate aeriană este necesar ca forțele aeriane să conducă misiuni SEAD/DEAD, sau Suppression and Destruction of Enemy Air Defenses, or dacă este să dăm crezare informațiilor oferite de către ucraineni (informații ce nu pot fi luate în considerare în mod real din cauza dorinței fiecărei părți de a exagera, respectiv diminua pierderile adversarului pentru a câștiga moral, dar voi apela la versiunea maximală) până astăzi, la data de 9 martie 2022, au raportat pierderi provocate rușilor de 150 de aeronave (avioane + elicoptere) ceea ce reprezintă aproximativ 3.6% din total și 12.000 de personal militar (6% din totalul de aprox. 200.000) în numai 13 zile. Pierderi (printre altele) serioase într-adevăr, însă rămân sceptic.
Strategia după prăbușirea URSS a fost de ”containment” (de păstrare a acelui cordon de securitate reprezentat de foste republici sovietice nealiniate, în sfera de influență a Rusiei) prin angajări militare scurte și decisive și crearea unor republici separatiste în interiorul lor, pentru a putea exclude orice potențiale discuții ale țărilor din jur referitoare la aderarea la UE sau NATO. Însă acestea sunt costisitoare, sancțiunile impuse se transformă în probleme mari și, în final, nu reprezintă o soluție pe termen lung.
De asemenea, acest conflict are potențial de a se desfășura pe o perioadă lungă de timp, iar acest scenariu este cauzat de către calcule nerealiste, sau vestitul Plan A (Blitzkrieg, analiza eronată a disponibilității de rezistență a poporului ucrainean, ș.a. – nu voi intra în aceste detalii pentru că nu este scopul acestei analize). Considerând că scopul final nu a fost atins, iar strategia inițială a dat greș, un lider cinic-rațional (la fel ca și predecesorii săi faimoși enumerați în părțile anterioare) nu s-ar sfii să împingă la moarte forțele ruse pentru a-și atinge obiectivele, fără să fie afectat din punct de vedere moral din cauza pierderilor de vieți, atât militare, cât și civile.
Pentru a nu pierde capacitățile militare de top, care sunt limitate în comparație cu cele ale alianței NATO, va prefera să arunce în luptă viețile unor ceceni considerați „ieftini”, viețile unor cetățeni ruși din vastele și săracele teritorii deasemenea „ieftini”. Putin ar folosi, așa cum o și face, resursa pe care o are din abundență – viața umană. De altfel, lipsa de respect pentru așa ceva este evidentă de-a lungul timpului prin acte de asasinare, disponibilitatea de a arunca în prima line recruți noi fără experiență, represiuni aplicate propriei populații timp de 20 de ani, dar și alte acte de violență și suprimare uzitate. În Siria, Cecenia, precum și în primul război cu Ucraina din 2014 a folosit întocmai tacticile și strategiile prezente astăzi.
Cinismul extrem și rațiunea izvorâtă din el, precum și istoria dictează că Putin va merge până la capăt pentru a-și atinge obiectivele, fiind conștient că a întrecut orice limită impusă de către occident, pe care îl consideră slab, temător și indispus la a a-și încălca propriile reguli (never again?), astfel încât există posibilitatea ca Rusia să nu se oprească la Ucraina (de altfel, aceasta controlează într-un fel sau altul statele din Asia Centrală, Belarusul, iar restul vecinilor săi au suferit la un moment dat în trecut o intervenție militară, fie că a fost din partea Imperiului Țarist, URSS, sau actualei Fed. Rusă). În contextul în care voința sa declarată este să ducă un război mai larg cu vecinii săi (Europa Centrală și de Est), el va avea grijă să o facă metodic, folosind la o scară macro o strategie de ”engage and retreat” de cât ori este nevoie pentru a scăpa neimplicat într-un război inițial cu multipli adversari.
În definitiv, occidentul funcționează după reguli (reguli verificate, semnate și implementate de foarte multă vreme), or disponibilitatea rușilor de a le respecta a fost dintotdeauna relativă (forțarea spațiilor aeriene ale altor state este doctrină militară în Federația Rusă – de altfel, dacă ne-am rezuma doar la cutumele și procedurile militare internaționale încălcate ar fi total insuficient fiindcă Rusia a încălcat orice act, regulă, sau semnătură pe care le-a considerat ca fiind în detrimentul propriilor interese).
Folosind argumentele de ordin istoric prezentate pe parcursul acestei analize, opinez că Vladimir Putin este la fel de rațional, sau irațional ca și restul liderilor anteriori din spațiul rusesc, cu toate particularitățile sale. Nefiind un specialist în domeniul medical pentru a determina dacă este sau nu este lucid, voi prefera să cred că este de un cinism extrem, iar rațiunea sa derivă din acesta.
Dacă ne gândim că totuși acest om provine din vechiul sistem sovietic, unde a trăit, experimentat, crescut și a fost modelat, oare mai este șocant ceea ce face în secolul XXI?!
09.03.2022
[1] Ellman Michael, Maksudov S., „Soviet Deaths in the Great Patriotic War: A Note”, Europe-Asia Studies, Vol. 45, No. 4, Soviet and East European History 1994, Vol. 46, No. 4, Soviet and East European History (1994), pp. 671, Taylor & Francis, Ltd.
[2] idem
[3] idem
[4] idem
[5] https://worldpopulationreview.com/country-rankings/world-war-two-casualties-by-country
[6] https://www.britannica.com/event/Battle-of-Stalingrad
[7] https://www.britannica.com/event/Siege-of-Leningrad
[8] https://www.thoughtco.com/battle-of-moscow-2360444
[9] https://www.defenseromania.ro/batalia-de-la-oarba-de-mure-o-tragedie-pentru-armata-romane-katyn-ul-romanesc-marturisiri-ne-era-mila-cum-va-omoram_605675.html
[10] https://cla.umn.edu/chgs/holocaust-genocide-education/resource-guides/holodomor
[11] Rosefielde S. Excess mortality in the Soviet Union: a reconsideration of the demographic consequences of forced industrialization 1929-1949. Sov Stud. 1983;35(3):385-409. doi: 10.1080/09668138308411488. PMID: 11636006.
[12] Istoria politică a spațiului geografic specific Crimeei este diversificată, stăpânirea ei fiind transferata atât de des, încât este aproape imposibil pentru a specifica exact cine este proprietarul de drept. Pornind din antichitate, de la polisurile grecești care au stabilit Regatul Bosforului Cimmerian (greco-scitic), la sciți, la romani, tătari prin Hanatul Crimean, și otomani, apartenența acestei bucăți de pământ este relativă.
[13] https://www.britannica.com/event/Crimean-War
[14] https://www.globalfirepower.com/country-military-strength-detail.php?country_id=russia